Măghiran

liegender Majoranzweig

În antichitate, măghiranul era cunoscut ca planta iubirii – astăzi, conferă aroma sa florală, rășinoasă, citrică unei game largi de preparate gătite.

liegende Majoranzweige

Măghiranul ca verdeață aromatică

Măghiranul are un gust dulce, ușor, floral și cald. Măghiranul dulce are o aromă delicată și este deosebit de popular în Europa – este de nelipsit în cele mai multe rafturi cu condimente din regiune. Afrodita, zeița iubirii și frumuseții, a ieșit din mare și a urcat pe insula Cipru. Măghiranul a crescut pe această insulă, deci nu e de mirare că a fost cunoscută ca planta iubirii! Se credea că planta conține o vrajă de dragoste, motiv pentru care miresele purtau măghiran sub formă de coroană pentru a le binecuvânta cu mulți copii. Chiar și în vremurile romane antice, parfumul aromat al frunzelor dulci era considerat irezistibil.

Familie beim Essenaufgeschnittener Braten mit Majoran bestreut

Utilizare

Măghiranul a intrat în bucătăria multor țări, iar această verdeață aromatică mediteraneană poate fi găsită în multe preparate tradiționale. În Europa Centrală, măghiranul este adesea utilizat în preparate cu carne, carne tocată și mezeluri. Măghiranul este condimentul perfect care poate fi adăugat la preparate cu friptură de gâscă, legume și cartofi. Notele măghiranului sunt evidențiate cu adevărat când este combinat cu piper, nucșoară, cimbru și ienupăr. Măghiranul este adesea confundat cu oregano, chiar dacă cele două plante aromatice au gusturi diferite. Măghiranul are o aromă mult mai subtilă decât cea conferită de oregano și, prin urmare, este folosit frecvent în bucătăria de înalt rafinament.

Sugestie!

Măghiranul uscat nu trebuie gătit prea mult timp – este mai bine să-l adaugi la preparate cu puțin timp înainte de servire.

blühender Majoran
Ursprungsgebiet von Majoran auf der Weltkarte: Kleinasien

Planta

Măghiranul face parte din familia mentei și, drept urmare, este înrudit cu busuiocul, rozmarinul, salvia, cimbrul și oregano. Această plantă perenă, care face parte din flora endemică a Anatoliei și Ciprului, este în prezent cultivată în regiunea mediteraneană, în Europa Centrală și de Est și în Egipt. Crește până la o înălțime de aproximativ 30 cm, iar florile sale sunt de culoare roșu aprins spre alb. Recoltarea frunzelor înainte de înflorirea plantei asigură o aromă optimă. Clima are un impact puternic asupra calității plantei aromatice, măghiranul cultivat în regiuni mai calde dezvoltând o aromă mult mai intensă, o culoare verde mai intensă și un conținut mult mai ridicat de ulei esențial.

Casetă cu detalii

Denumire științifică
Origanum majorana, Majorana hortensis
Familie
Familia mentei (Lamiaceae)
Alte denumiri
Măghiran dulce, măghiran cu buchete, măghiran în ghiveci
Origine
Anatolia