Busuioc

Prin aroma sa dulce și gustul aromat, busuiocul transformă orice preparat italian. „Planta regală” este considerată sfântă în India și este folosită adesea în bucătăria asiatică.

Busuiocul ca verdeață aromatică

Busuiocul este una din plantele esențiale folosite în bucătăria italiană, la fel ca oregano. Frunzele proaspete și uscate conferă unor preparate ca pesto genovez, pizza Margherita și salata Caprese aroma lor specifică dulce-sărată, subtilă de cuișoare. Pe lângă tipul de busuioc cu care suntem familiarizați și pe care îl folosim frecvent, există numeroase alte soiuri cu arome diferite. Busuiocul este sfânt pentru hinduși. Este considerat o plantă sfântă în India și se află sub protecția zeului Vishnu. Drept urmare, busuiocul este rar utilizat în bucătăria indiană, deși este utilizat în medicina ayurvedică.

Produse care conțin busuioc

Busuioc mărunțit

Hacken von Basilikum auf einem Schneidbrett

Belegte Brote mit Frischkäse, Tomaten und Basilikum

Utilizare

Busuiocul mediteranean este o divă temperamentală: aromele sale sunt extrem de delicate și pot fi distruse cu ușurință în timpul gătirii. Prin urmare, cel mai indicat este să încălzești busuiocul cât mai puțin posibil și să-l adaugi la preparate chiar înainte de servire. Aroma busuiocului merge foarte bine cu salatele mediteraneene, paste, legume, pește, pui și carne de vită. Busuiocul este folosit și în afara bucătăriei europene: Diferitele soiuri de busuioc thailandez sunt folosite în multe preparate din Asia de Sud-Est, cum ar fi curry și supă iute acrișoară.

Sugestie!

Pentru a obține o aromă mai intensă, îți recomandăm să rupi în bucățele frunzele cu degetele mai degrabă decât să le toci cu un cuțit.

Rețete similare

45—60 Min.
Ruladă de pui şi cartofi la grătar
45—60 Min. Ușor

Ursprungsgbiet von Basilikum auf der Weltkarte: Indien

Planta

Se consideră că busuiocul provine din Egipt sau India și a fost utilizat în Europa Centrală începând cu secolul al XIII-lea. Este o plantă aromatică stufoasă, înrudită cu măghiranul, menta, oregano, rozmarinul și salvia, și are frunze verzi sau roșii care pot crește până la o lungime de 10 cm. Busuiocul a fost considerat, de fapt, o plantă medicinală în antichitate, deși în Evul Mediu a dobândit o reputație destul de proastă. Considerat plantă toxică, folosită în magia neagră, care a adus ghinion, a generat mai degrabă frică decât apreciere. În prezent, busuiocul este una dintre cele mai populare verdețuri aromatice și este cultivat cu precădere în regiunea mediteraneană și în Europa de Sud-Est.