Piper negru

Piperul este un condiment minunat, disponibil într-o gamă largă de culori și arome. Piperul negru conferă o iuţeală intensă și o aromă puternică.

Piperul negru ca condiment

Culorile diferite ale boabelor de piper nu indică doar arome diferite, ci și cât de iute este condimentul. Piperul verde este cel mai puțin intens, în timp ce boabele de piper negru au gustul cel mai iute și o aromă intensă. Piperul este de departe cel mai uzual condiment și este utilizat în bucătăriile din toată lumea. S-au dat numeroase bătălii pentru fructele sale valoroase, cunoscute ca boabe de piper, și pentru o lungă perioadă de timp valorau greutatea lor în aur. Republica Venețiană are o legătură strânsă cu boabele de piper: Comerțul intermediar de piper în Veneția era extrem de important până în secolul al XVI-lea.

Produse care conțin piper negru

Utilizare

Și pentru piperul negru se aplică aceeași regulă ca pentru alte tipuri: Se recomandă ca boabele de piper să fie proaspăt măcinate pentru a se obține aroma optimă. Piperul negru conferă o iuţeală deosebit de intensă atunci când se adaugă întregi la preparate și se gătesc o perioadă mai lungă de timp. Totuși, când este măcinat, piperul nu trebuie gătit prea mult timp, deoarece își va pierde aroma. Cunoscut drept condiment universal, piperul negru este extrem de versatil și este adesea asociat cu carnea de vită, în special fripturi. Piperul trebuie adăugat la carne numai după ce carnea a fost prăjită, deoarece poate deveni amar dacă este expus la o temperatură ridicată.

Sugestie!

Pentru o condimentare deosebită a fripturii, prăjiți câteva boabe de piper într-o tigaie uscată un minut și zdrobiți-le grosier într-un mojar. Apoi amestecați cu sare și presărați amestecul peste friptură după prăjire.

Rețete similare

60—90 Min.
Fursecuri Linzer cu marmeladă picantă de portocale
60—90 Min. Mediu

Ursprungsgebiet von schwarzem Pfeffer auf der Weltkarte: Indien

Planta

Piperul a fost considerat un produs de lux în regiunea Malabar, pe coasta Indiei, timp de peste 4.000 de ani. Boabele de piper au ajuns în Europa în secolul al IV-lea î.Hr. Condimentul era folosit la gătit încă din vremurile romane antice. Fructele de pe planta de piper veșnic verde sunt utilizate ca condiment. Planta are frunze mari cu tulpini lungi, fiecare paniculă având 20–30 de drupe similare cu bacele, de mărimea unui bob de mazăre. În aceste fructe se găsesc seminţele. Pentru a produce piperul negru, fructele sunt recoltate după ce au devenit uşor gălbui și sunt apoi uscate. Fructele își dobândesc aspectul încrețit, brun-închis și aroma distinctivă în timpul procesului de fermentare.