Ienupăr

fliegende Wacholderbeeren

Fructele de ienupăr sunt singurul condiment care provine de la un conifer. Aroma rășinoasă, dulce și lemnoasă a ienupărului merge bine cu preparate cu vânat, carne și pește, precum și la conserve și varză murată.

Wacholderbeeren in einer Schuessel

Ienupărul ca condiment

Strict vorbind, fructele de ienupăr nu sunt de fapt fructe – sunt conuri rotunde. În forma lor uscată, au o aromă caldă, ușor dulce, rășinoasă și lemnoasă, care amintește de boabele de piper roz. Boabele de ienupăr sunt un condiment foarte potrivit pentru preparatele cu vânat, plăcinte, varză murată, supe și sosuri, fiind utilizate și pentru afumare și conservarea unor ingrediente. Totuși, aceste boabe sunt mai cunoscute pentru utilizarea lor în producția de gin decât pentru gătit. Ienupărul este utilizat drept condiment doar în anumite regiuni – popularitatea sa este limitată în principal la Europa de Nord, Franța, Germania și Austria.

geschnittenes KrautSauerkraut mit Bratwürsteln

Utilizare

Ienupărul se potrivește foarte bine cu ienibaharul, piperul, dafinul, usturoiul, măghiranul și în special cu rozmarinul. Boabele trebuie zdrobite ușor într-un mojar cu pistil înainte de utilizare, astfel încât aroma lor deplină să fie eliberată în preparat. Având în vedere că ienupărul are o aromă intensă, la un preparat nu trebuie adăugate mai mult de șase până la opt boabe. Boabele întregi sunt de obicei îndepărtate înainte de servire, deoarece au o aromă foarte intensă și acrișoară când se muşcă din ele – îți recomandăm să pui boabele de ienupăr într-o punguță de pânză sau într-un săculeț de ceai atunci când le adaugi la tocănițe și la caserole, astfel încât să fie mai ușor de îndepărtat.

Sugestie!

De asemenea, ienupărul este o alegere excelentă pentru deserturi. Combinat cu ienibahar, conferă prăjiturilor cu mere și pere o savoare unică, fabuloasă!

Wacholderpflanze mit Beeren
Wacholder Landkarte Edit

Planta

În funcție de tip, fructele de ienupăr cresc pe un copac columnar sau arbust mai mic. Planta era deja cunoscută în antichitate, dar aroma fructelor sale a devenit populară abia în secolul al XV-lea. Deși ienupărul face parte din flora endemică din America de Nord și Asia, acesta este răspândit în special în țările alpine și este utilizat în preparatele naționale ale acestor țări. În prezent, majoritatea boabelor de ienupăr recoltate provin din culturi sălbatice din Ungaria, Italia și Croația. Conținutul de ulei esențial depinde de originea ienupărului: Cu cât cultivarea se face mai în sud, cu atât mai mare este conținutul de ulei esențial din boabe.

Casetă cu detalii

Denumire științifică
Juniperus communis
Familie
Familia cipreselor (Cupressaceae)
Alte denumiri
Ienupăr comun, cedru, cedru roșu
Origine
Europa, America de Nord, Asia